Centrul comunității evreiești din Transilvania secolelor XVII-XVIII s-a aflat în Alba Iulia, oraș cu cea mai numeroasă comunitate evreiască din regiune. Conform legilor publicate în “Approbatae Constitutiones” la 1653, evreilor din Transilvania li s-a permis în mod oficial așezarea doar în acestă localitate. În ciuda interdicțiilor existente, evreii s-au stabilit și în alte părți ale Transilvaniei. Primele familii evreiești ajung în localitatea Nazna (județul Mureș) în perioada în care Transilvania era condusă de principele Mihai Apafi I (a doua jumătate a secolului al XVII-lea). Familia Barcsay deținea moșia pe care se afla Nazna și implicit a permis stabilirea evreilor aici. Neputând să se stabiliească în orașul Târgu Mureș, s-au așezat în imediata vecinătate a acestuia. Numeroase familii de evrei stabilite în Nazna și împrejurimi erau de origine sefardă, având legături familiare sau comunitare cu evreii din orașul Alba Iulia.

Evreii au ridicat sinagoga undeva la jumătatea secolului al XVIII-ea (anul 1747 după majoritatea surselor), fiind localizată la marginea Naznei dinspre Sâncraiu de Mureș. Aspectul exterior al sinagogii de lemn era foarte asemănător cu cel al unui simplu hambar, fără alte elemente arhitecturale specifice unei sinagogi. Conform descrierilor vremii, pereții interiori erau pictați într-o nuanță de albastru deschis, având scrise texte de rugăciuni în limba ebraică încadrate în roșu, dar și diferite modele florale sau animale specifice credinței mozaice. Pe tavanul sinagogii erau pictate simboluri ale lunilor calendarului evreiesc. Sculpturi din lemn erau prezente în sinagogă.

Isak Fritsch (1882-1944), evreu născut în Nazna

În satele din proximitatea orașului Târgu Mureș (în principal Nazna) trăiau la 1753 un număr de 24 familii evreiești impozitabile (între 150 și 200 persoane). Comunitatea evreilor din Nazna număra doar 14 persoane în anul 1910, iar la recensământul din anul 1930, niciun evreu nu mai trăia în Nazna. În anii ’20 au existat mai multe discuții și inițiative cu privire la salvarea sinagogii de lemn din Nazna. În cele din urmă clădirea a fost distrusă la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. György Balázs, rabin și curatorul la Muzeul Evreiesc din Budapesta, a mers personal la 1941 în localitatea Nazna, reușind să salveze câteva părți din construcția degradată și parțial prăbușită, aflate până azi în patrimoniul instituției. Din păcate, chiar tânărul rabin avea ulterior să sfârșească exterminat în lagărul Auschwitz.

Sinagogile de lemn au fost în trecut construcții specifice mai ales comunităților evreiești de pe teritoriul Regatului Poloniei și al Marelui Ducat al Lituaniei. Ulterior acest stil s-a răspândit și în anumite zone din Germania și Imperiul Țarist (Ucraina, Belarus). Cea mai veche sinagogă de lemn cunoscută se afla în Khodoriv (oraș în apropiere de Lvov, Ucraina), fiind ridicată la mijlocul secolului al XVII-lea. Majoritatea acestor sinagogi au fost ridicate în secolele XVII-XVIII și distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În spațiul românesc au existat sinagogi de lemn în special în zona Moldovei. Una dintre acestea, aflată în orașul Piatra Neamț, a supraviețuit până în prezent.

Sinagogă de lemn din Polonia, distrusă în anul 1939

Sinagoga din Nazna a fost ridicată după modelul sinagogilor de lemn din Polonia, fiind cel mai probabil o versiune simplificată a acestora. Importanța acestei sinagogi era dată de particularitatea ei în spațiul Transilvaniei, fiind singura astfel de sinagogă ce a supraviețuit aproape două secole. Dispariția sinagogii de lemn din Nazna este pusă pe seama indiferenței, dar și a evenimentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În zilele noastre, doar câteva mici părți din vechea construcție, două/trei fotografii, o schiță și câteva descrieri mai păstrează amintirea acestui lăcaș de cult.