A trecut jumătate de secol de la inundațiile din anul 1970, dar memoria acelor zile va rămâne încă vie pentru mult timp. Numeroase localități din România au avut de suferit de pe urma ploilor torențiale și a topirii zăpezii. Satu Mare a avut cel mai mult de suferit de pe urma inundației din anul 1970. Apele Someșului au distrus mii de case, iar zeci de persoane și-au pierdut viața.

Inundațiile în județul Arad începuseră deja în dimineața zilei de 16 mai, fiind afectate localități precum Bulci, Ilteu, Lalașinț, Săvârșin sau Toc. În cazul satului Bulci, toate cele 121 de familii evacuate au găsit adăpost în satul vecin Tela, rămânând în Bulci doar 20 de bărbați. Aceștia au refuzat să fie preluați cu un elicopter, deoarece au dorit să ajute și să urmărească întreaga situație. Lipova a fost cu siguranță cea mai afectată localitate a județului Arad, un număr de 799 case fiind grav avariate și 133 complet distruse.

Ziarul arădean “Flacăra Roșie” anunța în numărul din 17 mai că pericolul inundației era foarte aproape. Se cerea ca locuitorii Aradului să acționeze cu calm, energie și rațiune, fiind necesară punerea la adăpost a utilajelor, materialelor și al oricăror alte valori, pentru a se putea ulterior ca producția să continue. Se menționa și faptul că s-a realizat evacuarea cartierelor Micălaca, Alfa, Hada și Mureșel. Populația acestor cartiere a fost adăpostită în centre special amenajate pentru acest scop.

Anunț din ziarul “Flacăra Roșie”

Digul aflat pe partea orașului vechi, lung de aproximativ 10 km, a fost înălțat cu peste un metru în doar 2-3 zile. În seara zilei de 17 mai, treptele falezei începeau să dispară, fiind înghițite de apa Mureșului, iar tot atunci apa intrase în ștrandul orașului. Digul începea deja să nu mai facă față, fiind din minut în minut refăcut de către cei prezenți. Apa reușea deseori să se infiltreze prin dig, iar în unele locuri aceasta a trecut de dig. Oamenii și-au folosit chiar și propriile corpuri pentru a nu lăsa apa să treacă, acest fapt fiind semnalat în zone precum Palatul Cultural, Stadionul Gloria, Micălaca sau Fabrica de Zahăr.

Fabrica de Zahăr în timpul inundației din 1970

Mureșul ajunsese la cota de aproape șapte metri (689 cm) în dimineața zilei de 18 mai. S-a asigurat aprovizionarea populației cu alimente în caz de nevoie, iar asistența medicală a fost organizată în așa fel încât să poată face față în acele împrejurări. Exista o permanentă presiune a apei asupra digului, dar existența unui plan de apărare a contribuit la menținerea acestuia. Digul a fost împărțit pe sectoare pentru a se realiza o intervenție rapidă atunci când acesta era afectat. Mobilizarea arădenilor s-a făcut inclusiv cu ajutorul unor difuzoare și a ziarelor locale, care au ajutat la păstrarea calmului și au îndemnat arădenii să ajute la depășirea situației critice. Mii de arădeni au venit la digul Mureșului pregătiți să apere Aradul de calamitate.

Văzut din avion, orașul Arad părea un câmp de bătălie. O parte a pădurii Ceala se afla deja sub ape, iar cartierul Alfa, situat în vecinătate, era în totalitate inundat, la fel și Cărămidăria. Întreaga zonă a fost evacuată anterior deoarece se cunoștea faptul că lipsa digului va duce la inundare. În cartierul Alfa se afla Centrul hidrologic al orașului Arad, unde în zilele anterioare inundației din Arad exista în continuare o activitate în scopul informării cu privire la situația râului Mureș. În noaptea de 17 mai, stația era înconjurată de ape, dar personalul care se afla acolo a reușit să salveze aparatura și arhiva, iar activitatea stației a continuat în casa cetățeanului Pavel Sabău. În cazul cartierului Micălaca, puternic afectat de inundația din anul 1932, cetățenii lucrau fără întrerupere la consolidarea digului. Datorită unei scurgeri provenite de la Depozitul de produse petroliere din Micălaca, a crescut nivelul apei Mureșului Mort și exista posibilitatea ca acest canal să inunde orașul, deoarece la acea vreme Mureșul Mort nu era întubat în zona centrală. S-a reușit închiderea gurii canalului cu ajutorul unor saci ce conțineau balast. În cartierele Aradul Nou și Sânnicolau Mic, unde se aflau întreprinderi precum “Libertatea”, “Refacerea” sau “IMA Aradul Nou”, mobilizarea locuitorilor s-a făcut rapid.

ARADUl ESTE SALVAT a fost titlul de pe prima pagină al ziarului arădean “Flacăra Roșie” din data de 21 mai. Teodor Haș, prim-secretarar al Comitetului județean Arad al P.C.R. anunța că toată mobilizarea făcută în acele zile a dat roade, iar posibilitatea unui dezastru și mai mare a fost evitată. Apele râului Mureș au început să scadă încet, iar viața Aradului a revenit treptat la normal. Întreprinderile și-au reluat activitatea, iar în perioada care a urmat, s-a realizat recuperarea pierderilor datorate stagnării din zilele inundației. Important de menționat că Uzina de Apă, Uzina Electrică, Fabrica de Pâine și Combinatul Textil nu și-au încetat deloc activitatea în toată perioada evenimentului. Au existat pierderi mari în special în zona cartierului Alfa, unde numeroase case au fost distruse de apele furioase ale Mureșului. Cea mai importantă veste după trecerea inundațiilor a fost reprezentată de faptul că pe teritoriul județului Arad nu s-a înregistrat pierderi de vieți omenești.

Ruinele unei case din cartierul Alfa

Arădenii de toate vârstele și profesiile, fie că erau români, maghiari, germani, sârbi sau alte naționalități, au lucrat împreună și au salvat orașul în care de sute de ani conviețuiau în bună înțelegere. Solidaritatea acestor oameni a trecut granițele Aradului, astfel că la scurt timp după ce orașul a scăpat de amenințarea apelor Mureșului, s-a realizat o mare mobilizare pentru ajutorarea localităților din țară care au suferit și mai mult de pe urma inundațiilor (Satu Mare, Mediaș, Târgu Mureș și altele). Merită amintit gestul elevilor de la Școala Generală nr. 13 din Arad, care au făcut pachete pentru a aduce o bucurie copiilor sinistrați din orașul Satu Mare. La rândul lor, arădenii primiseră ajutoare din județele vecine.